Giardioza este o afecțiune intestinală cauzată de un parazit microscopic care afectează frecvent pisicile, mai ales pe cele tinere sau cele din medii aglomerate. Deși uneori este ușor trecută cu vederea, infecția cu Giardia poate produce simptome neplăcute și poate duce la complicații, mai ales în absența tratamentului. Recunoașterea semnelor timpurii și înțelegerea mecanismelor de transmitere sunt esențiale pentru o intervenție rapidă. În continuare, îți explicăm pe larg simptomele, cauzele și modul în care poți recunoaște această infecție la pisici.

Ce este Giardia?

Giardia duodenalis (numită și Giardia lamblia sau Giardia intestinalis) este un parazit unicelular microscopic care trăiește în intestinul subțire al mamiferelor, inclusiv al pisicilor. Acest protozoar se prezintă sub două forme: trofozoit (forma activă care colonizează intestinul) și chist (forma de rezistență, excretată prin fecale și responsabilă de transmitere).

În forma trofozoit, parazitul se atașează de peretele intestinal și interferează cu absorbția nutrienților. Acest lucru poate duce la apariția simptomelor digestive precum diareea. În schimb, chistul este rezistent în mediu și permite supraviețuirea parazitului în apă sau sol timp de săptămâni [1].

Este important de menționat că există mai multe tulpini (genotipuri) de Giardia, unele fiind specifice doar anumitor specii. Deși cele care afectează pisicile nu se transmit ușor la oameni, riscul zoonotic nu este complet exclus.

Pisicile infectate pot elimina milioane de chisturi zilnic, chiar și în absența simptomelor. Acest lucru face ca infecția să fie dificil de controlat în medii colective, cum ar fi adăposturile sau crescătoriile.

Giardia este una dintre cele mai frecvente cauze parazitare ale diareei la pisici, fiind depistată atât în cazuri sporadice, cât și în focare. Diagnosticul precoce și tratamentul corespunzător sunt cheia în gestionarea bolii și prevenirea transmiterii [2].

Cum se transmite Giardia la pisici?

Infecția cu Giardia se produce în principal prin ingestia de chisturi infecțioase, care sunt eliminate în fecalele animalelor bolnave sau purtătoare. Aceste chisturi sunt extrem de rezistente în mediu și pot supraviețui în apă, pe sol sau pe suprafețe contaminate timp de câteva săptămâni.

Cea mai comună cale de transmitere este prin consumul de apă contaminată, cum ar fi din bălți, lavoare nespălate sau boluri de apă neigienizate. Pisicile care ies afară sau cele care locuiesc în adăposturi sunt expuse unui risc mai mare. Chisturile pot fi ingerate și în timpul toaletării, mai ales dacă pisica vine în contact cu blana murdară a unei alte pisici infectate.

Transmiterea fecal-orală este principala cale: pisica se contaminează după ce linge sau consumă obiecte sau alimente atinse de fecale infectate. De asemenea, partajarea litierei cu alte pisici infectate crește semnificativ riscul de infecție [3].

Un alt aspect important este riscul de reinfectare. Chiar dacă o pisică a fost tratată cu succes, poate fi ușor reinfectată dacă mediul nu este igienizat corespunzător. Curățarea litierei, spălarea bolurilor și dezinfectarea locurilor frecventate de pisică sunt pași esențiali.

Pisicile mai tinere sau cele cu sistem imunitar slăbit sunt mai susceptibile la infecție și, adesea, dezvoltă forme mai severe. În schimb, unele pisici adulte pot deveni purtătoare asimptomatice, contribuind la răspândirea parazitului fără să prezinte semne clinice [4].

Tabel: Factori de risc pentru infecția cu Giardia la pisici

Simptomele giardiozei la pisici

Simptomul cel mai frecvent asociat cu giardioza la pisici este diareea, care poate fi acută sau cronică și apare adesea în valuri. Scaunele pot fi moi, apoase, cu aspect mucos sau chiar verzui, iar uneori pot avea un miros foarte înțepător. La pisicile sănătoase, diareea poate fi singurul semn vizibil.

În cazurile mai grave sau prelungite, pot apărea și alte semne precum scăderea în greutate, letargie, apetit redus și aspect general neîngrijit al blănii. Pisica poate părea apatică sau mai puțin activă decât de obicei, iar abdomenul poate părea ușor balonat [2].

Unele pisici pot prezenta și vărsături, dar acestea sunt mai rare și nu sunt considerate simptom clasic. Totuși, ele pot apărea în cazul unei infestări masive sau în combinație cu alte infecții intestinale.

Un aspect complicat este că multe pisici pot fi infectate fără a prezenta niciun simptom. Acestea sunt numite purtători asimptomatici și pot transmite Giardia altor animale. Tocmai de aceea, testarea regulată este recomandată, în special în gospodăriile cu mai multe pisici.

În cazul pisoilor, giardioza poate duce rapid la deshidratare, scădere în greutate și stare generală alterată. Dacă nu se intervine la timp, pot apărea complicații care pun viața în pericol. De aceea, orice episod de diaree care durează mai mult de 2-3 zile ar trebui evaluat de un medic veterinar [1].

Tabel: Simptome frecvente ale infecției cu Giardia la pisici

Diagnosticul giardiozei la pisici

Diagnosticarea giardiozei la pisici poate fi uneori o provocare, întrucât simptomele sunt nespecifice și pot semăna cu cele ale altor afecțiuni gastrointestinale. Primul pas este prezentarea la medicul veterinar, care va evalua istoricul medical, simptomele și condițiile de trai ale pisicii.

Testele de laborator se concentrează în special pe analiza fecalelor. Examenul coproparazitologic clasic cu tehnica de flotare este cea mai utilizată metodă inițială. Cu toate acestea, detectarea poate fi dificilă, deoarece chisturile de Giardia nu sunt eliminate constant, ci intermitent. De aceea, este recomandată recoltarea a 3 probe de fecale în zile diferite.

Testele rapide ELISA (enzimatico-imunologice) sunt adesea folosite în clinicile veterinare moderne. Acestea detectează antigeni specifici Giardia și au o acuratețe crescută. Sunt utile mai ales în cazurile suspecte dar cu rezultate negative la examenul coproparazitologic [2]. 

În unele cazuri, medicii pot recomanda teste PCR (reacția de polimerizare în lanț), care detectează ADN-ul parazitului. Acestea sunt foarte precise și pot fi utile pentru confirmarea infecției în cazuri cronice sau recurente.

Este important de reținut că un rezultat negativ nu exclude întotdeauna infecția, mai ales dacă simptomele persistă. În astfel de situații, medicul poate recomanda un tratament empiric, urmat de monitorizarea răspunsului clinic [3].

Tabel: Metode de diagnostic pentru Giardia la pisici

Tratament și management

Tratamentul giardiozei implică administrarea de medicamente antiparazitare și implementarea strictă a măsurilor de igienă pentru a preveni reinfectarea. Cele mai utilizate medicamente sunt metronidazolul și fenbendazolul, administrate pe cale orală, timp de 5 până la 10 zile, în funcție de indicația medicului veterinar.

Metronidazolul are proprietăți antiparazitare și antiinflamatorii, dar poate avea efecte secundare precum greață sau somnolență. Fenbendazolul este mai bine tolerat și uneori preferat, mai ales în cazurile ușoare sau la pisoii sensibili. În unele cazuri se recomandă combinația ambelor.

Pe lângă tratament, este esențială decontaminarea mediului. Litierele trebuie curățate zilnic, iar nisipul schimbat complet. Bolurile de apă și mâncare trebuie spălate cu apă fierbinte și dezinfectant. Păturile, jucăriile și suprafețele frecventate de pisică trebuie curățate regulat [4].

Pentru a evita reinfectarea, se recomandă tratarea tuturor pisicilor din aceeași locuință, chiar dacă nu prezintă simptome. Repetarea testelor după tratament poate confirma eliminarea parazitului.

Monitorizarea stării pisicii pe perioada tratamentului este importantă. Dacă simptomele nu se remit sau reapar, medicul poate recomanda o schimbare de tratament sau investigații suplimentare.

Prevenția giardiozei la pisici

Prevenția giardiozei se bazează pe igienă riguroasă și măsuri care să reducă expunerea la surse de contaminare. În primul rând, pisicile trebuie să aibă acces doar la apă potabilă curată. Bolurile de apă trebuie spălate zilnic pentru a preveni acumularea de chisturi infecțioase.

Litierele trebuie curățate frecvent, iar fecalele îndepărtate zilnic. Este recomandat ca nisipul să fie înlocuit complet cel puțin o dată pe săptămână, în funcție de numărul de pisici. Pentru casele cu mai multe pisici, fiecare animal ar trebui să aibă propria litieră.

Izolarea pisicilor nou adoptate și testarea lor înainte de introducerea în gospodărie poate preveni răspândirea parazitului. De asemenea, spălarea mâinilor după contactul cu litiera sau pisica este o practică esențială, mai ales în familiile cu copii mici [2].

Deparazitarea internă trebuie efectuată regulat, conform recomandărilor medicului veterinar, chiar dacă pisica nu prezintă semne de boală. Un program de prevenție adaptat stilului de viață al pisicii (indoor vs outdoor) este cea mai bună măsură de protecție.

Un alt factor important este curățarea mediului exterior: evitarea bălților, zonelor murdare și a contactului cu pisici necunoscute, mai ales în plimbările supravegheate.

Giardia este zoonotică?

Una dintre cele mai frecvente întrebări ale proprietarilor este dacă Giardia se poate transmite de la pisică la om. Răspunsul este: în anumite condiții, da, dar acest lucru este foarte rar. Tulpinile de Giardia sunt adesea specifice unei specii, dar există câteva (ex: genotipurile A și B) care pot infecta și oameni, și animale.

Cazurile de transmitere directă între pisici și oameni sunt rare și se petrec, de obicei, în medii cu igienă precară sau în rândul persoanelor cu sistem imunitar compromis (copii mici, vârstnici, persoane imunodeprimate).

Este important ca proprietarii să respecte regulile de igienă, să evite contactul cu fecale și să se spele pe mâini după manipularea litierei sau a pisicii. De asemenea, nu este recomandată partajarea mâncării cu animalele de companie, mai ales dacă acestea sunt bolnave [1].

Pentru persoanele imunocompromise, este recomandată o evaluare veterinară periodică a animalelor de companie și o igienă strictă, fără a fi necesară separarea de animal, în lipsa unor semne clinice.

Când să mergi de urgență la veterinar?

Deși multe cazuri de giardioză sunt ușoare sau se remit cu tratament, există situații în care este necesară intervenția veterinară imediată. Orice episod de diaree care durează mai mult de 2-3 zile trebuie evaluat. Dacă diareea este însoțită de sânge, mucus abundent sau miros neobișnuit, consultul este obligatoriu.

Alte semne alarmante sunt deshidratarea (gura uscată, piele lipsită de elasticitate, ochi înfundați), letargia severă, refuzul complet al hranei și apei sau vărsăturile repetate. Acestea pot semnala o infecție gravă sau complicații ale giardiozei.

Puii de pisică, în special cei sub 6 luni, trebuie evaluați prompt dacă prezintă diaree, deoarece pot pierde rapid lichide și electroliți, punându-le viața în pericol [3].

Dacă pisica urmează tratament pentru Giardia, dar simptomele persistă sau reapar după câteva zile, poate fi vorba despre o reinfectare sau despre o altă afecțiune coexistenta. Reinvestigarea este necesară pentru ajustarea tratamentului.

Proprietarii nu trebuie să aștepte agravarea semnelor. Cu cât intervenția veterinară este mai timpurie, cu atât prognosticul este mai favorabil.

Întrebări frecvente (FAQ) despre giardioza la pisici

Iată care sunt unele dintre cele mai frecvente întrebări ale proprietarilor de pisici referitoare la giardioză: 

Poate o pisică să scape de Giardia fără tratament?
Rar, dar este posibil. Unele pisici adulte cu sistem imunitar puternic pot elimina spontan infecția. Totuși, fără tratament, există risc de recidivă și răspândire.

Există vaccin împotriva Giardia?
În prezent, nu există vaccinuri disponibile pentru pisici împotriva Giardia. Prevenția se bazează pe igienă și controlul expunerii.

Ce dezinfectant distruge chisturile de Giardia?
Clorul diluat (hipoclorit de sodiu 1:32) este eficient pe suprafețe netede. Aburul fierbinte este eficient pentru textile. Spălarea cu apă fierbinte este recomandată pentru obiecte reutilizabile.

Se poate transmite Giardia între pisici și câini?
Da, în anumite condiții, mai ales în cazul tulpinilor comune (genotipuri A și B). Testarea și tratamentul sunt esențiale în gospodăriile mixte.

Pisica mea este tratată, dar încă are diaree. Ce pot face?
Poate fi o reinfectare, o altă boală sau rezistență la tratament. Mergi din nou la veterinar pentru reevaluare și investigații suplimentare.

Giardioza este o infecție frecventă și uneori insidioasă la pisici, însă cu o diagnosticare corectă și tratament adecvat, poate fi tratată eficient. Importanța igienei, a controalelor veterinare regulate și a monitorizării simptomelor nu poate fi subestimată. Chiar dacă simptomele par ușoare, ele pot ascunde un dezechilibru sever în organismul pisicii.

Prevenția este la fel de importantă ca tratamentul — un mediu curat și un plan de îngrijire bine pus la punct pot reduce semnificativ riscul de infectare. Cu atenție și grijă, giardioza poate fi gestionată eficient, protejând sănătatea pisicii și a întregii gospodării.

Surse: