Pisicile fac parte din familie și, ca orice membru drag, merită toată grija noastră. Mulți proprietari se confruntă cu întrebări legate de sănătatea renală a pisicii, mai ales pe măsură ce aceasta înaintează în vârstă. Insuficiența renală apare frecvent la pisicile mature, evoluează lent și, din păcate, mulți stăpâni descoperă problema abia în stadii avansate. În continuare, îți oferim recomandări clare și pași de urmat pentru a recunoaște semnele timpurii și pentru a lua cele mai bune decizii pentru pisica ta.

Ce este insuficiența renală la pisici și de ce este importantă depistarea precoce?

Insuficiența renală la pisici este o afecțiune în care rinichii nu mai reușesc să își îndeplinească funcțiile normale de filtrare a toxinelor și de reglare a echilibrului de apă, electroliți și substanțe chimice esențiale în organism. Rinichii sunt organe vitale care contribuie la eliminarea deșeurilor metabolice prin urină, la reglarea tensiunii arteriale, producția de eritropoietină (pentru formarea globulelor roșii) și la menținerea unui pH adecvat al sângelui. Când aceste funcții sunt compromise, apar dezechilibre periculoase care pot afecta întreaga sănătate a pisicii.

Există două forme principale ale acestei afecțiuni: insuficiența renală acută și insuficiența renală cronică. Forma acută se instalează rapid, în decurs de ore sau zile, și este de obicei cauzată de factori precum toxine (ex. ingestia de crini sau antigel), infecții grave, traume sau obstrucții urinare. În schimb, insuficiența renală cronică (IRC) se dezvoltă lent, pe parcursul a luni sau chiar ani, fiind mai frecventă la pisicile în vârstă și având cauze multiple – de la predispoziții genetice și dietă necorespunzătoare, până la boli autoimune sau degenerative [1].

Simptomele pot fi vagi în stadiile incipiente, ceea ce face ca afecțiunea să treacă adesea neobservată până la agravare. Printre semnele timpurii se numără setea crescută, urinarea frecventă, pierderea poftei de mâncare, slăbirea treptată și letargia. Pe măsură ce boala progresează, pot apărea vărsături, respirație cu miros de amoniac, deshidratare, ulcer bucal sau convulsii. Din acest motiv, mulți proprietari ajung la veterinar doar când boala este deja într-un stadiu avansat și mai greu de gestionat.

Depistarea precoce a insuficienței renale este crucială pentru că permite intervenția medicală înainte ca leziunile renale să devină ireversibile. Prin analize de sânge și urină efectuate regulat – mai ales la pisicile de peste 7 ani – se pot detecta valori anormale ale creatininei, ureei și densității urinare, chiar și în stadii subclinice. Un diagnostic timpuriu înseamnă șansa de a încetini evoluția bolii prin schimbări de dietă, administrarea de suplimente, hidratare adecvată și monitorizare atentă.

Importanța prevenției și monitorizării periodice nu poate fi subestimată, întrucât insuficiența renală cronică este ireversibilă, dar controlabilă dacă este tratată la timp. Cu ajutor veterinar profesionist, o pisică diagnosticată devreme poate trăi ani buni în condiții de confort, având o calitate a vieții bună. În concluzie, recunoașterea simptomelor și programarea controalelor anuale (sau semestriale, în cazul seniorilor) sunt măsuri esențiale pentru protejarea sănătății renale a pisicilor [2].

Ce funcție au rinichii la pisici?

Rinichii pisicii reglează volumul de apă, filtrează toxinele și mențin un echilibru corect de săruri în organism. Orice dereglare la acest nivel afectează direct starea generală a animalului. Când rinichii nu funcționează adecvat, toxinele rămân în organism, iar deshidratarea sau acumularea excesivă de lichide poate apărea rapid.

O pisică diagnosticată cu insuficiență renală poate începe să refuze mâncarea, să slăbească, sau să-și piardă interesul pentru joc. Dacă observi astfel de schimbări, discută cu medicul veterinar, iar acesta poate recomanda o dietă specială și monitorizare atentă [3].

Principalele cauze ale insuficienței renale la pisici

Există mai mulți factori care pot duce la insuficiență renală la pisici. Este util să îi cunoști pentru a preveni pe cât posibil debutul bolii.

• Pisicile trecute de zece ani prezintă un risc crescut pentru boala renală.
• Infecțiile virale, inclusiv FIV sau FeLV, pot afecta funcția renală.
• Plantele toxice (cum ar fi crinii), antigelul sau anumite medicamente obișnuite pot determina intoxicații severe.
• Anumite rase de pisici sunt mai sensibile și pot moșteni probleme renale.
• Accidentele sau pierderile mari de sânge pot cauza leziuni acute renale, ușor de trecut cu vederea inițial [4].

Un alt factor important este igiena și rutina deparazitării, care, dacă lipsesc, pot favoriza complicații. Informează-te despre deparazitarea corectă la pisici pentru a reduce riscul bolilor infecțioase.

Semne timpurii ale insuficienței renale la pisici

Primele simptome pot părea banale, dar îți pot semnala o problemă serioasă. Identifică rapid orice schimbare în comportament sau aspect fizic:

• Pisica bea mai des și pare mereu însetată.
• Urinează frecvent, iar volumul crescut de urină poate uimi chiar și un proprietar experimentat.
• Aduce schimbări vizibile la litieră sau „accidente” prin casă, chiar dacă anterior nu proceda astfel [2].

Pe lângă acestea, se pot observa:

• Scăderea sau lipsa apetitului și pierdere treptată în greutate.
• Lipsa energiei: pisica doarme mai mult, devine retrasă și evită activitățile preferate.
• Uneori, apar vărsături rare și dispărutul plăcerii pentru hrană [1].

În etapa avansată, semnele devin mai clare: respirația poate prinde un miros neobișnuit, iar blana se degradează, devenind ternă sau cu mătreață. Pentru a afla mai multe despre cauzele și îngrijirea blănii, descoperă ghidul special pentru mătreață la pisici.

Cum obții un diagnostic pentru insuficiența renală la pisici?

Obținerea unui diagnostic precis pentru insuficiența renală la pisici începe cu observarea atentă a simptomelor acasă. Proprietarii pot sesiza semne precum setea excesivă (polidipsie), urinarea frecventă (poliurie), scăderea poftei de mâncare, pierderea în greutate, letargia sau schimbări în comportament. Aceste semnale, deși nespecifice, sunt motive suficiente pentru o vizită la medicul veterinar, mai ales dacă persistă sau se agravează în timp. 

La cabinet, medicul veterinar va începe cu examinarea clinică generală. Se va evalua starea de hidratare, calitatea blănii, temperatura corporală, tensiunea arterială și eventuale semne de disconfort abdominal. Rinichii pot fi palpați manual pentru a observa dacă sunt măriți, dureroși sau au forme anormale. Totuși, aceste observații nu pot confirma singure diagnosticul — sunt necesare investigații paraclinice [3].

Etapa esențială în diagnostic o reprezintă analizele de sânge și urină. Din sânge, cele mai importante valori urmărite sunt:

• Ureea (BUN – Blood Urea Nitrogen)

• Creatinina – ambele cresc în cazul funcției renale reduse

• Fosforul – se acumulează în sânge în stadiile avansate

• SDMA – un marker mai sensibil care poate detecta boala mai devreme decât creatinina

• Hematocritul și hemoglobina – pot indica anemie asociată bolii renale cronice [4]

Analiza de urină oferă informații complementare esențiale: densitatea urinară (pisicile cu boală renală produc urină diluată), prezența proteinelor, infecțiilor, glucozei sau a sedimentelor anormale. Combinarea datelor din sânge și urină ajută la stabilirea gradului insuficienței renale conform sistemului IRIS (International Renal Interest Society), de la stadiul 1 la 4.

În unele cazuri, pentru clarificare sau excluderea altor cauze, medicul poate recomanda ecografie abdominală, care permite evaluarea formei, dimensiunii și structurii rinichilor. Poate scoate la iveală tumori, chisturi, blocaje sau modificări degenerative. Radiografiile abdominale simple sunt mai puțin frecvente, dar pot ajuta în anumite situații, mai ales când se suspectează pietre sau mase [2].

Este important de menționat că diagnosticul nu se bazează pe o singură valoare, ci pe corelarea mai multor parametri. Uneori, poate fi necesară repetarea analizelor la câteva săptămâni pentru a confirma o tendință. Pisicile pot avea niveluri crescute de uree sau creatinină din alte motive (ex. deshidratare temporară), deci o abordare prudentă și completă este cheia [1].

Medicul stabilește rapid stadiul bolii, oferind apoi un tratament personalizat și intervale de monitorizare clare. Dacă pisica are frecvent febră sau infecții concomitente, citește mai multe detalii despre simptome și tratarea febrei la pisici.

Ce pași urmezi dacă suspectezi insuficiență renală la pisica ta?

• Programează o consultație la medicul veterinar

  Observi schimbări în urinare, sete accentuată, scădere în greutate sau apatie? Sună cât mai repede la cabinet și du pisica la control. Nu încerca tratamente improvizate, pentru că unele le pot agrava starea.

• Respectă recomandările alimentare

  Medicul stabilește cea mai potrivită dietă – de obicei, una săracă în proteine și fosfor, cu ingrediente speciale pentru pisici cu insuficiență renală. Urmează sfatul medicului când alegi hrana, iar dacă ai dubii privind sortimentele, consultă această selecție de hrană pentru pisici.

• Asigură hidratarea permanentă

  Pune mereu la dispoziție apă proaspătă. Poți folosi fântâni speciale sau adăuga apă în hrana umedă, pentru a stimula consumul de lichide. Medicul poate recomanda, în funcție de stadiul bolii, perfuzii ocazionale.

• Monitorizează starea pisicii

  Ține un jurnal cu schimbările de comportament, cantitatea de apă băută și de mâncare consumată. Revino la control la 2-3 luni, respectând programarea analizelor recomandate de medic.

• Administrează medicamente conform indicațiilor

  Uneori, veterinarul prescrie tratamente pentru reducerea tensiunii, suplimente pentru susținerea imunității, sau medicamente care controlează vărsăturile și anemia. Nu administra niciun tratament destinat oamenilor, dacă nu primești confirmarea medicului.

• Creează un mediu curat, liniștit și sigur

  Întreține litiera impecabil, schimbă regulat nisipul și curăță accesoriile. O pisică bolnavă apreciază liniștea și o zonă special amenajată în casă. Descoperă sugestii de produse de igienă potrivite pentru pisici și folosește-le constant.

• Răsfață pisica inteligent și adaptat bolii

  Găsește timp pentru joacă, folosind jucării interactive precum cele din această colecție de jucării pentru pisici. Recompensele sănătoase, disponibile în gama snacks, pot fi introdus în dietă cu moderație, după acordul medicului. Astfel, motivezi pisica să rămână implicată afectiv, chiar dacă se recuperează după vizitele medicale [2].

Prognostic și măsuri de prevenție pentru sănătatea renală a pisicii

Boala renală nu poate fi vindecată, dar îi poți menține pisicii o viață calitativă prin monitorizare, vizite periodice la veterinar și alimentație adaptată. Majoritatea pisicilor cu tratament potrivit și condiții bune rămân active mult timp după diagnostic.

Recomandările pentru prevenirea insuficienței renale includ:

• Folosește hrană de calitate, bogată în nutrienți esențiali.
• Evită accesul pisicii la plante periculoase, cum ar fi crinul sau dieffenbachia.
• Programează deparazitarea externă și internă, respectând indicațiile din ghidul dedicat de deparazitare la pisici.
• Oferă acces ușor la apă curată, schimbată frecvent.
• Asigură un mediu cu puțin stres, cu locuri retrase pentru odihnă.
• Ia în considerare vaccinarea, microciparea, sterilizarea și monitorizarea regulată a stării generale [2].

Privește fiecare schimbare de comportament ca pe un semnal valoros. Oferă atenție, suport medical și un stil de viață potrivit. Atitudinea responsabilă, grijă și informarea continuă te ajută să îți menții pisica sănătoasă și fericită.

Surse: