Parvoviroza este, probabil, cea mai temută boală a puilor de câine și pe bună dreptate, dacă luăm în calcul mortalitatea ridicată și evoluția fulminantă. Descoperă, în continuare, care sunt cauzele și modul de transmitere a parvovirozei, cum se manifestă aceasta, ce opțiuni de tratament există și ce poți face pentru a o preveni!

Ce este parvoviroza la câini și de ce este o boală periculoasă?

Parvoviroza la câini este o boală virală extrem de contagioasă și periculoasă, cauzată de virusul parvovirus canin (CPV). Aceasta afectează preponderent tractul gastrointestinal al câinelui, atacând însă și celulele roșii din sânge și inima câinilor tineri. Boala se manifestă prin vărsături violente, diaree sangvinolentă și o scădere bruscă a apetitului, toate acestea putând duce la deshidratare severă [1].

Pericolul parvovirozei constă în faptul că ea poate fi fatală, în special pentru câinii tineri și cei care nu au fost vaccinați. Datorită simptomelor sale grave, parvoviroza poate provoca deshidratare severă, infecții secundare și septicemie. Rata de mortalitate a parvovirozei la câinii tineri, nevaccinați, poate ajunge până la 91% [2].

Răspândirea parvovirozei este rapidă și ușoară, fiindcă virusul este extrem de rezistent în mediu. Acesta se poate transmite de la un câine la altul prin contact direct, fecale sau obiecte contaminate precum jucăriile, bolurile de mâncare sau hainele. În plus, un câine infectat poate elimina virusul prin fecale timp de câteva săptămâni, chiar și după ce simptomele au dispărut, contribuind astfel la răspândirea bolii [3].

Impactul pe termen lung al parvovirozei este de asemenea îngrijorător. Chiar și după recuperare, un câine care a avut parvoviroza poate rămâne contagios pentru alte animale timp de câteva săptămâni. Mai mult, boala poate lăsa urme pe termen lung asupra sănătății câinelui, inclusiv probleme cardiace și gastrointestinale [4].

Cauzele parvovirozei la câini

Parvoviroza la câini este o boală virală gravă, care se răspândește rapid și este foarte contagioasă. O posibilă cauză a parvovirozei este transmiterea parvovirusului canin de la un câine la altul prin contact direct sau indirect, prin fecalele unui câine infectat. Parvovirusul poate supraviețui în mediu pentru o perioadă îndelungată, chiar și pentru mai multe luni, ceea ce favorizează transmiterea foarte ușoară a acestuia [3]. 

Conform studiilor în domeniu, anumite categorii de câini sunt mai predispuse la parvoviroză. În primul rând, câinii tineri, cu vârsta între 6 săptămâni și 6 luni, sunt cei mai susceptibili la această boală. Acest lucru se datorează faptului că sistemul lor imunitar nu este încă suficient de dezvoltat pentru a lupta împotriva virusului. În plus, anumite rase de câini, cum ar fi Rottweilerii, Pitbull-terrierii, Labradorii Retrieveri și Dobermanii Pinscher, pot fi mai sensibile la infecția cu parvovirus [5].

O altă cauză majoră a parvovirozei este un program de vaccinare necorespunzător sau incomplet. Vaccinarea este cea mai eficientă metodă de prevenire a parvovirozei, însă doar dacă este administrată la momentul potrivit. Este esențial ca toți câinii să fie vaccinați împotriva parvovirusului, conform unui program de vaccinare corect stabilit de un medic veterinar [2].

Sistemul imunitar slăbit al unui câine poate contribui, de asemenea, la contractarea parvovirozei. Câinii cu un sistem imunitar slăbit, fie din cauza unei boli preexistente, fie din cauza malnutriției, sunt mai susceptibili de a contracta această boală [4].

Simptomele parvovirozei la câini

Simptomele parvovirozei la câini pot fi devastatoare și se dezvoltă rapid după expunerea la virus. Unul dintre cele mai evidente semne ale acestei boli este diareea hemoragică severă, un simptom alarmant care nu trebuie ignorat. Alături de aceasta, câinii pot prezenta vărsături repetate, care pot duce la deshidratare. Un alt semn important este pierderea apetitului, iar câinii pot deveni letargici și lipsiți de energie [6].

Evoluția simptomelor parvovirozei este rapidă, în general în termen de câteva zile după expunerea la virus. Fără tratament, starea câinelui se poate înrăutăți rapid, putând duce la moarte [2]. 

Efectele parvovirozei sunt deosebit de severe la pui, care nu au un sistem imunitar complet dezvoltat. Puii cu parvoviroză pot prezenta, de asemenea, simptome suplimentare, cum ar fi febră și anemie severă [1].

Deși este util pentru proprietarii de câini să fie conștienți de simptomele parvovirozei, este crucial ca aceștia să consulte un medic veterinar la primele semne de boală. Doar un profesionist poate diagnostica cu exactitate și poate începe un plan de tratament adecvat [3].

Diagnosticarea parvovirozei

Diagnosticarea parvovirozei la câini se realizează prin intermediul mai multor metode, în funcție de simptomele prezentate de animal. În primul rând, medicii veterinari se bazează pe un set de teste de laborator. Testele de sânge și fecale sunt folosite pentru a identifica prezența virusului, precum și pentru a evalua starea generală de sănătate a câinelui. Un alt instrument diagnostic utilizat frecvent este testul ELISA (Enzyme-Linked Immunosorbent Assay), care detectează anticorpii anti-parvovirus în sângele câinelui [5]. 

Diagnosticul timpuriu al parvovirozei este esențial pentru a crește șansele de supraviețuire ale câinelui. Parvoviroza este o boală extrem de contagioasă și poate fi fatală dacă nu este tratată în timp. Mai mult, studiile arată că rata de supraviețuire a câinilor infectați crește semnificativ dacă tratamentul este început în primele 48-72 de ore de la debutul simptomelor [4]. 

Medicul veterinar își bazează diagnosticul și pe observarea semnelor clinice. Cele mai frecvente simptome ale parvovirozei includ febra, vărsăturile, diareea hemoragică și letargia. În cazurile severe, câinii pot prezenta semne de deshidratare și șoc [6].

De asemenea, este importantă diferențierea parvovirozei de alte boli cu simptome similare. Giardia sau infecțiile cu paraziți intestinali pot imita semnele parvovirozei. În aceste cazuri, medicii veterinari pot utiliza teste specifice pentru a identifica agentul patogen responsabil. Aceasta este o etapă crucială în stabilirea tratamentului corect [2].

Tratamentul pentru parvoviroza la câini

Tratamentul pentru parvoviroza la câini este complex și necesită o abordare multidisciplinară. Prima linie de intervenție începe cu rehidratarea intravenoasă. Acest lucru este necesar pentru a combate deshidratarea severă cauzată de diareea și vărsăturile provocate de boală. În plus, se administrează antibiotice pentru a preveni sau a trata infecțiile secundare, precum și medicamente care să controleze vărsăturile. În unele cazuri severe, câinii pot necesita transfuzii de sânge sau plasma pentru a compensa pierderea de celule roșii [1].

Gestionarea simptomelor în timpul tratamentului este esențială pentru a asigura o recuperare reușită. Aceasta include monitorizarea atentă a temperaturii corpului, asigurarea că animalul de companie consumă suficiente lichide și hrana adecvată din categoria dietelor veterinare, precum și supravegherea atentă a semnelor de îmbunătățire sau de degradare a stării de sănătate. Proprietarii de câini trebuie să fie conștienți că recuperarea poate fi un proces lent și necesită răbdare și atenție constantă [4].

După finalizarea tratamentului, câinii pot necesita o perioadă de recuperare în care apetitul și energia se vor îmbunătăți treptat. În această etapă, este important să se limiteze interacțiunea cu alți câini pentru a preveni răspândirea virusului. De asemenea, este important să se respecte un program strict de vaccinare pentru a preveni recurența bolii [3].

Un aspect deosebit de important în gestionarea parvovirozei este asistența veterinară. Tratamentul prompt și adecvat administrat de un medic veterinar calificat poate face diferența dintre viață și moarte. Încercarea de a trata boala acasă poate fi periculoasă și ineficientă, putând duce la complicații grave sau chiar deces [5].

Prevenirea parvovirozei

Prevenirea parvovirozei la câini este o componentă esențială în îngrijirea sănătății acestora. Principala măsură de profilaxie este vaccinarea. Vaccinul poate fi administrat încă de la vârsta de 6 săptămâni, procesul de imunizare trebuind să fie urmat de rapeluri periodice, conform recomandărilor medicului veterinar.

Un alt pas important în prevenirea parvovirozei este evitarea contactului cu câinii infectați sau cu zonele în care au fost câini bolnavi. Parvovirusul este extrem de rezistent în mediul extern, putând supraviețui timp îndelungat. Virusul poate fi intra în contact cu animalul sănătos chiar și prin intermediul încălțămintei sau hainelor stăpânului [2].

Igiena corespunzătoare joacă de asemenea un rol crucial în prevenirea răspândirii parvovirusului. Acesta include curățarea regulată a spațiilor în care locuiește câinele, inclusiv a cuștii, a păturilor și a jucăriilor acestuia, precum și igiena personală a stăpânului. Este recomandată utilizarea de soluții dezinfectante adecvate pentru a elimina virusul din mediul înconjurător [4].

Alimentația sănătoasă și controlul paraziților constituie, de asemenea, factori esențiali în menținerea unui sistem imunitar puternic, capabil să lupte împotriva infecțiilor. O dietă echilibrată, bogată în nutrienți, împreună cu un control regulat al paraziților, asigură baza pentru un sistem imunitar sănătos. 

Parvoviroza la câini este o boală periculoasă, cauzată de un virus extrem de contagios. Simptomele sunt severe, necesitând diagnosticare rapidă și tratament prompt pentru a evita complicațiile care pot pune viața animalului în pericol. Prevenirea reprezintă cea mai eficientă formă de luptă împotriva acestei boli, fiind esențială vaccinarea câinilor în mod regulat.

Surse: